Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin. El s-a născut în Siria şi a fost ostaş al armatei romane, în legiunea Tironilor. Aceasta era formată din ostaşi tineri, care se aflau sub conducerea generalului Vringa. Numele de Tiron pe care îl poartă Sfântul Mucenic Teodor vine din limba latină, tiro însemnând recrut sau începător.
Conform informațiilor din Sinaxar, în toamna anului 304, legiunea pe care o conducea Sfântul Teodor a fost mutată din Siria în Amasia, capitala Pontului, oraş care se afla la 85 de kilometri de Marea Neagră. După puțin timp de la aşezarea în Amasia, legiunea a primit ordin ca toţi ostaşii să aducă jertfă zeiţei Cibela în ziua unei mari sărbători păgâne. În acea zi, Sfântului Teodor a refuzat să iasă din cort ca să aducă jertfe, precum ceilalți. Atunci, conducătorul oștii l-a întrebat de ce nu se supune, iar Sfântul Teodor și-a mărturisit credința în Dumnezeu. A rămas statornic în credinţa lui şi, de aceea, a fost ars. După trecerea sa la Domnul, a fost cinstit din ce în ce mai mult prin numeroasele minuni care au avut loc la mormântul său şi prin bisericile construite în numele lui.
Una dintre cele mai cunoscute minuni ale Sfântului Teodor Tiron este cea săvârșită la 50 de ani după trecerea sa la cele veșnice. Atunci, împăratul Iulian Apostatul (361-363), amintindu-și că în prima săptămână a Postului Mare creştinii țin post aspru, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce cu toții grâu fiert cu miere (coliva de astăzi).
În amintirea acestei minuni, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește în fiecare an pe Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă din Postul Mare, cunoscută și sub numele de sâmbăta Sfantului Teodor sau a colivelor.
Coliva (în limba greacă, Κόλλυβα sau кољиво în sârbă) făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, simbolizează trupul celui adormit, având în vedere că hrana principală a fiecărui om, în timpul vieții, este grâul sau pâinea. Părintele Ene Braniște arată că ea este, în egală măsură, o expresie materială a credinţei noastre în Înviere, fiind preparată din boabe de grâu pe care Însuși Mântuitorul le-a oferit ca exemple atunci cand vorbea despre învierea trupurilor: „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12, 24). Mierea sau zahărul, alături de celelalte ingrediente care alcătuiesc coliva, reprezintă virtuțile sfinţilor sau ale celor pe care îi pomenim și, de asemenea, dulceaţa vieţii veşnice, pe care nădăjduim că au dobândit-o cei adormiți. Mai demult, existau rugăciuni sau chiar rânduieli speciale pentru binecuvântarea colivei care se folosea în cadrul slujbelor de pomenire.
Cinstirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare, pe lângă martiriul lui din 17 februarie, este o adevărată încununare a acestei zile. Pomenirile pentru cei adormiţi se vor face, începând cu această zi, în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.
Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase. De asemenea, la sate există până astăzi tradiția unei mese de pomenire la care sunt chemaţi preotul, rudele, vecinii şi, mai cu seamă, cei sărmani şi neajutoraţi.
sursa doxologia.ro
{% display_products limit = "15" columns = "5" type="list" category_name_list="Capsule,Lotiuni"
Comentarii