Schitul Sfânta Ana - de la Sfântul Munte Athos

Schitul Sfânta Ana, situat pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, reprezintă nu doar cel mai mare, ci și cel mai vechi schit din Sfântul Munte Athos. Înconjurat de o frumusețe naturală spectaculoasă, așezarea sa impresionează prin chiliile sale, asemănătoare cu niște cuiburi de păsări atârnate pe panta muntelui.

Începuturile sale se întind până în secolul al XIV-lea, când Cuviosul Gherontie, primul ctitor, împreună cu călugării care îl urmau, au construit primele colibe și chili, după distrugerea Mănăstirii Vuleftiria de către pirați. Inițial numit „Schitul Lavrei”, a primit numele actual, „Sfânta Ana”, în momentul aducerii moaștelor Sfintei Ana în 1686. Recunoașterea oficială a schitului a fost făcută în 1689 de către Patriarhul ecumenic Dionisie al V-lea.

De-a lungul secolelor, schitul a fost locul de nevoință al unor numeroși sfinți și călugări de seamă, printre care se numără și Patriarhul Chiril al V-lea, care s-a retras aici pentru viața de pustnic. O întâmplare legendară din viața lui relatează cum a renunțat la a fi cărat pe un măgăruș pentru că, văzând că animalul este cel care poartă greutatea, a ales să își ducă singur poverile.

Astăzi, Schitul Sfânta Ana găzduiește o comunitate monahală activă, formată din aproximativ 120 de călugări, cu 44 de chilii în total. Fiecare chilie are propria sa activitate specifică, de la împletitul coșurilor și tăblițelor la sculptura în lemn și compunerea de cântări psaltice. În timpul verii, schitul primește mulți pelerini, oferindu-le găzduire și participarea la viața spirituală a mănăstirii.

Conducerea comunității este asigurată de un dikeu, ales anual dintre călugării schitului. Biblioteca adăpostește aproximativ 100 de manuscrise, inclusiv trei pe pergament, iar biserica centrală este împodobită cu fresce ce datează din secolul al XVIII-lea. Prin nevoința și sfințenia sa, Schitul Sfânta Ana continuă să rămână un loc de adâncă spiritualitate și închinare în inima Muntelui Athos.