Frumusețea sfințeniei este pe fața unei călugărițe. Frumusețea neatinsă de mijloace artificiale, chimice, cosmetice te poate copleși, în special dacă îmbrăcămintea te împiedică să vezi restul corpului. Când ești limitat la față, vezi cu o intensitate eludantă dacă este mai mult de observat. Este ca și cum ai fi lipsit de unul din simțurile tale, fapt care accentuează și intensifică și sensibilizează simțurile rămase. Dacă vezi o figură înveșmântată în robă neagră, cu excepția ovalului feței, atunci vezi mai mult decât dacă ar fi fost îmbrăcată în ceea ce numim îmbrăcăminte normală.
Frumusețea sfințeniei este evidentă la toate vârstele. Vârsta nu are doar privilegiul său, ci și frumusețea ei unică. Astfel, și aceasta este adevărat: frumusețea sfințeniei poate fi văzută pe fața unei călugărițe – și este fără vârstă.
Bărbații au un farmec specific atunci când sunt îmbrăcați într-o robă neagră, dar tovarășii mei mai recenți au fost călugărițe, nu călugări.
Aceasta nu este curiozitate sexuală; mai degrabă, o intimitate deschisă te atrage în lumea celuilalt și îți permite să vorbești liber și în secret, și te face să te simți ca și cum numai voi doi existați în acest moment. Acesta ar trebui să fie motivul pentru care este așa natural și prietenesc și ușor să intri într-o conversație duhovnicească cu cei din monahism. Veșmintele din viața obișnuită sunt date la o parte; aceasta este puterea gingașă a hainelor pe care le poartă.
Monahismul ortodox este unic. Călugării și călugărițele nu fac parte din ordine precum în catolicismul vestic sau în anglicanism, cu veșminte diferite aparținând fiecărui ordin. Călugării și călugărițele nu au adjective calificative, precum carmelit sau benedictin. Și ei toți poartă aceleași veșminte negre peste tot în lume.
Cărui scop servesc acești oameni? Mulți dintre noi îi vedem inutili și demodați în era digitală. Nu este așa. Episcopul Alexander Golitzin, un lider ortodox contemporan, ne amintește că monahii și monahiile sunt șocanți, carismatici și profetici.
Călugărița este șocantă, pentru că arată către un viitor încă nedezvăluit în prezent, adică viitorul lui Dumnezeu. Fără nicio influență cutremurătoare, acest viitor nedezvăluit este ceea ce moartea posedă: promisiunea de a fi dezlegat de grijile vieții, promisiunea odihnei veșnice – dar în această viață. Călugărița anticipează acest final prin abținerea de la cursele și posesiunile materiale care ne împotmolesc pe cei mai mulți dintre noi.
Călugărița este carismatică, pentru că ea trăiește în lumina acelor daruri ale Duhului promise celor credincioși: dragoste, bucurie, pace, răbdare și înțelepciune. Neîndatorată nimănui, ea poate fi prezentă și liberă pentru toți. Spiritul ei nu este captiv pentru nicio agendă, timp, loc sau îndatoriri conflictuale.
Călugărița este profetică, pentru că ea este o reprezentantă a lui Dumnezeu prin atitudinea ei, prin comportarea ei, prin gândurile ei și prin activitățile ei. Profetul nu este un oracol sau un prezicător al viitorului. Profetul propune prin discursul, gândul și faptele lui acea cale duhovnicească altenativă care duce și purcede din Dumnezeu.
Cei mai mulți dintre noi nu pricepem. Acești oameni trec pe lângă noi neobservați, și posibil, ca un iritant sau o provocare. În țările vechi, totuși, ei sunt căutați pentru sfătuire și tovărășie, pentru că oamenii cunosc caracteristicile secrete pe care ei le manifestă. Ei sunt căutați pentru că oamenii cunosc că frumusețea sfințeniei le caracterizează fețele așa cum sfințenia frumuseții caracterizează persoana. Monahismul american a prins rădăcini. Este în creștere: acum jumătate de secol, găseai cu greu o mănăstire. Astăzi sunt peste tot, chiar dacă sunt mici, și au început să fie un magnet nu numai pentru creștinii ortodocși, ci și pentru mulți care caută onestitatea sufletului, omena naturală și frumusețea sfințeniei.
Traducere: Denisa Borza
Comentarii