Postul a fost rânduit doar pentru folosul duhovnicesc al omului, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Începând cu 15 noiembrie, Biserica ne cheamă să ne desăvârşim prin post timp de 40 de zile pentru a fi pregătiţi de marea sărbătoare a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
În această perioadă, grija noastră principală este să ţinem postul alimentar, însă Avva Dorotei al Gazei ne învaţă că suntem datori să ţinem nu numai rânduiala postului de bucate, ci să ne şi înfrânăm de la tot păcatul, astfel încât, după cum postim cu pântecele, să postim şi cu limba, ocolind grăirea de rău, minciuna, vorba deşartă, batjocura, mânia. Este şi un post al ochilor: să nu vedem lucruri deşarte, să nu căpătăm îndrăzneala privirii, să nu stăruim privindu-i pe ceilalţi cu răutate.
Biserica de la început a avut perioade de postire prin care Sfinţii Apostoli au urmat modelul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a practicat postul după cum aflăm din Sfintele Evanghelii, cel mai aspru fiind cel de 40 de zile din pustiul Carantaniei. Părinţii Bisericii nu considerau că postul este un scop în sine, ci este doar un mijloc prin intermediul căruia trebuie să ne atingem scopul esențial, care este îndumnezeirea omului. Prin intermediul ascezei şi al postului, omul, trup şi suflet, se smereşte, îşi vine în sine. Excepţie de la postire fac doar cei bolnavi. În aceste cazuri, postul poate fi anulat, fiindcă însăşi boala de care suferă cineva este o nevoinţă care aduce cu sine smerirea trupului.
Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie şi se încheie pe data de 24 decembrie. Pe întreaga durată a celor patruzeci de zile nu se consumă carne, produse lactate şi ouă. Este însă dezlegare la peşte în anumite zile. Dezlegare la peşte este, totodată, şi de Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului, indiferent în ce zi ar cădea.
Sărbătoarea Naşterii după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă al doilea mare praznic împărătesc din calendarul creştin. Până la mijlocul secolului al IV-lea, Biserica Răsăritului sărbătorea Naşterea Domnului deopotrivă cu Botezul lui Hristos, praznic comun numit Epifania şi ţinut în aceeaşi zi, pe data de 6 ianuarie. Crăciunul a fost introdus în spaţiul răsăritean ca sărbătoare distinctă, prăznuit pe 25 decembrie, pe filon apusean, la sfârşitul secolului al IV-lea.
Marea însemnătate pe care noua sărbătoare a Crăciunului a dobândit-o odată cu trecerea timpului în conştiinţa Bisericii, respectiv evlavia credincioşilor, mai cu seamă a monahilor, explică împrejurările rânduirii Postului dinaintea Crăciunului. În mod sigur, a existat şi influenţa din partea Postului Paştilor, perioadă deja statornicită în Biserică.
Postul Crăciunului a apărut mai întâi în Apus, unde se numea Patruzecimea Sfântului Martin, întrucât începea odată cu prăznuirea acestui sfânt al Bisericii Apusene. Acelaşi lucru s-a repetat şi în spaţiul nostru, unde Postul Crăciunului este numit de mulţi Postul Sfântului Filip, din moment ce începe tocmai în următoarea zi după prăznuirea acestui apostol. Primele mărturii istorice pe care le avem despre Postul dinaintea Crăciunului datează din secolul al V-lea, pentru spaţiul apusean, respectiv din secolul al VI-lea, pentru cel răsăritean. La acesta fac referire, dintre scriitorii răsăriteni, Anastásios Sinaítis, Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Teodor Studitul, precum şi Theódoros Válsamon, Patriarhul Antiohiei.
Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.
Referindu-se la modul cum trebuie să postim, una dintre cele mai vechi scrieri creştine, Păstorul lui Herma, ne recomandă: „Prin urmare, așa să păzești postul acesta pe care ai intenția să-l ții. Mai întâi de toate, să te păzești pe tine de orice cuvânt rău și orice poftă rea și să-ți cureți inima ta de toate deșertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, acest post al tău va fi desăvârșit. Vei face după cum urmează: După ce vei împlini cele ce au fost scrise mai sus, în ziua aceea în care vei posti, nu vei gusta nimic altceva decât pâine și apă. Și din mâncărurile tale pe care voiai să le mănânci vei face un calcul al mărimii cheltuielii zilei aceleia și vei da suma văduvei și orfanului sau oricui se află în nevoie. Astfel, vei ține cugetul tău smerit, încât acela care a primit milostenie de la smerenia ta să-și sature sufletul lui și să se roage la Domnul pentru tine. Dacă, așadar, vei ține postul cum te-am învățat, jertfa ta va fi bineprimită înaintea lui Dumnezeu, și acest post se va socoti înaintea Domnului. Iar slujirea care se face în acest chip este bună, aducătoare de bucurie și bineprimită înaintea lui Dumnezeu.”
Această perioadă de post este una a bucuriei, în care un loc aparte îl ocupă colindele noastre tradiţionale, ce ne vestesc Naşterea Domnului. Să ne pregătim prin rugăciune şi post pentru a primi în inima noastră pe Domnul Iisus Hristos pe care Dumnezeu Tatăl îl dăruieşte lumii spre mântuire. Aceasta este taina Betleemului, pe care o primim în fiecare an la 25 decembrie, însă, pentru a ajunge la ea, Biserica ne invită să facem drumul de rugăciune şi postire al patriarhilor şi prorocilor în aşteptarea lui Mesia - Domnul nostru Iisus Hristos.
Comentarii