Neurologul Dumitru Constantin Dulcan (76 de ani), cel care scria în 1981 „Inteligenţa materiei“, o carte care a bulversat comunitatea ştiinţifică românească, vorbeşte despre medicamentele viitorului, dar şi despre rolul nefast al stresului în viaţa noastră.
Profesorul universitar doctor Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, autorul unui număr mare de monografii, tratate, lucrări şi cărţi de o mare valoare ştiinţifică, dar şi de eseistică. Volumul său „Inteligenţa materiei“, un best-seller căutat şi astăzi, a fost distins cu premiul pentru filosofie „Vasile Conta“ al Academiei Române în 1992. „Am dedus că eu nu am fost decât mâna care a scris. Destinul i-a fost hotărât de altă instanţă, situată dincolo de mine“, spune autorul despre cartea sa. După Revoluţie, au apărut „Somnul raţiunii“, „În căutarea sensului pierdut“ şi „Mintea de dincolo“. Este membru al unor prestigioase societăţi ştiintifice naţionale şi internaţionale, autorul unor brevete de invenţii, titular al unor importante cursuri universitare, precum şi deţinător a numeroase premii ştiinţifice şi literare obţinute în ţară şi în străinătate.
Care sunt mecanismele care declanşează boala în organism şi ce rol joacă stresul în provocarea bolii?
Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan: Stresul are un rol foarte nefericit. Stresul este reacţia pe care o are organismul la o traumă care poate să fie fizică, psihică, emoţională. Stresul în organism are efect asupra a trei elemente structurale esenţiale: neuronul, ADN-ul, adică substratul genetic al organismului, şi sistemul imunitar. În ceea ce priveşte neuronul, stresul blochează neurogeneza, formarea de noi neuroni sau formarea de noi conexiuni. Şi iată că în secolul nostru vorbim de o frecvenţă din ce în ce mai mare, de o morbiditate crescândă a bolii Alzheimer, deci a pierderii capacităţii intelectuale.
Asupra acidului dezoxiribonucleic, deci asupra substratului genetic: cromozomii au nişte proteine la capetele lor cu rol de protecţie, se cheamă telomeri. Stresul acţionează asupra acestor telomeri, pe care îi scurtează astfel. Mai exact, cu fiecare diviziune celulară, telomerii se scurtează, stresul acţionează asupra lor, deci reduce pur şi simplu longevitatea, durata vieţii.
Un exemplu: există date de care dispunem, ale unor oameni care s-au ocupat de domeniul geneticii, şi care spun că, de pildă, în cazul unei mame care are un copil cu o suferinţă cronică, se poate constata la nivel de telomeri că este mai în vârstă cu 10 ani decât vârsta din buletin. Există experienţe care arată că supunerea la stres are efectul acesta şi, dimpotrivă, scoaterea din stres a individului, alături de o anumită alimentaţie, poate să refacă aceşti telomeri. Sunt experienţe ale unor oameni de ştiinţă din Statele Unite ale Americii, mergând prevalent pe ideea de alimentaţie vegetariană. Iar cu sistemul imunitar ce se întâmplă? Asupra sistemului imunitar – un stres, o furie, o mânie de cinci minute poate să blocheze celulele sistemului imunitar aproape până la cinci-şase ore. Sistemul imunitar este acel sistem de celule şi organe care produc limfocite. Acestea ne apară de virusuri, de bacterii şi îşi fac datoria circulând în permanenţă în organism. De pildă, celulele care mor trebuie îndepărtate. Iar în organism există celule limfotice killer sau ucigaşe, care înglobează aceste celule care mor, pentru că altfel ele se pot fixa pe un loc, creează inflamaţie şi de aici ne putem trezi cu tot soiul de boli, inclusiv cancer. Aşadar, aceste celule numite medical „NK“ sunt extrem de utile, ele trebuie să circule în permanenţă în organism ca să poată şi să ne apere împotriva tuturor acelor substanţe care sunt străine de corp. Stresul le tulbură eficienţa.
Spuneaţi la un moment dat că lumea modernă este supusă enorm de mult la stres.
Tehnologia ne-a oferit foarte multe avantaje, dar în acelaşi timp a depăşit ritmul nostru biologic de adaptare. Uitaţi-vă şi la ce se întâmplă în mass-media: toate ştirile pe care le urmăreşti numai lucruri rele anunţă. Toate astea ne afectează. Dincolo de asta, există în viaţa tuturor oamenilor care trăiesc în lumea asta şi suferinţe, necazuri.
TEHNICI DE APĂRARE
Dar cum să facem să ne ferim de acest stres? Sunt o mulţime de probleme cu care ne confruntăm zilnic.
Sigur că este esenţial să nu te implici. Implicarea emoţională într-un fenomen negativ, într-o ştire de la televizor etc. îţi consumă enorm de multă energie. Trebuie să te aperi încercând să te detaşezi, asta înseamnă autoeducaţie, să cunoşti ceva despre tehnici de apărare de stres şi, sigur, să-l eviţi. De exemplu: te duci la şeful tău şi, dacă ştii că o să-ţi facă scandal, deja să anticipezi, să încerci să fii cât se poate de indiferent, să-ţi pui un baraj. E una dintre tehnicile de apărare. Sigur că nu poţi să eviţi complet stresul, fiindcă trăim într-o lume în care vrem-nu vrem, avem şi stres. Fiecăruia dintre noi i se îmbolnăveşte cineva, îi moare cineva, ne mor prieteni, ne mor din familie, acestea sunt stresuri care sunt inevitabile, fac parte din biologia noastră. Evident, acestea sunt situaţii în care nu poţi rămâne indiferent. Îţi moare cineva, nu poţi să râzi, este anormal, astea sunt lucruri care ţin de naturaleţea lucrurilor, nu despre asta discutăm. Dar eu vorbesc de celelalte cazuri, în special de stresul pe care ni-l provoacă urmărirea ştirilor negative, pe care cineva ni le toarnă pe gât gratuit, numai ca unii să câştige audienţă. Cred că societatea ar trebui să gestioneze stresul şi sunt multe mijloace. Cred cu toată tăria: condiţia este ca oamenii care ne conduc să aibă şi ceva noţiuni de psihologie socială, aşa acum trebuie să aibă noţiuni de filosofie economică.
Dar ce putem face concret?
Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, în primul rând să nu-l streseze pe cel de lângă el, pentru că în momentul în care eu îl stresez pe celălalt, mă stresez implicit şi pe mine însumi. Această schimbare trebuie să înceapă cu fiecare din noi. Deci avem nevoie la nivel social de o gestionare a stresului, dar şi la nivel individual şi când vom reuşi toate lucrurile acestea putem să mai vorbim atunci şi de sănătate şi de o existenţă cât de cât armonioasă.
TREI PRAFURI OTRĂVITOARE
Alimentaţia ce rol joacă în menţinerea unei stări bune de sănătate?
Sunt trei prafuri albe otrăvitoare: sarea multă, zahărul alb şi făina albă. Nimeni nu vrea să mănânce pâine integrală. De ce mâncăm pâine albă, care este secată de toţi nutrienţii din ea? Pâinea integrală este cea sănătoasă organismului nostru. Fumatul face, de asemenea, foarte rău, aditivii alimentari care se pun pentru conservare, coloranţii, toate aceste lucruri ar trebui să fie evitate.
Despre Arsenie Boca
Se vorbeşte foarte mult în ultima vreme de părintele Arsenie Boca. Credeţi că această mediatizare excesivă este de bun augur?
Însuşirile, virtuţile pe care le-a avut cu adevărat Arsenie Boca trebuie să le avem din sursă directă. În jurul oricărui personaj care a săvârşit miracole se nasc mitologii, iar această mitologie se răspândeşte cu cât nivelul de înţelegere intelectuală este mai scăzut. Faptul că se vorbeşte enorm poate să deranjeze pe multă lume şi la un moment dat, ca orice lucru care este mirobolant, poate să ajungă la o pierdere a valorii nejustificată, pentru că Arsenie Boca a fost într-adevăr un om de excepţie. Eu am stat de vorbă cu oameni care l-au cunoscut, care mi-au dat garanţii asupra a ceea ce au spus şi am şi scris. Ceea ce mie mi s-a părut că nu ar corespunde realităţii nu am vrut să scriu tocmai pentru că nu vreau să creăm o legendă falsă. Aceste mituri deranjează foarte mult şi îi fac mult rău celui despre care se vorbeşte. Nu-l ridicăm în slăvi pe Arsenie Boca dacă noi adăugăm lucruri care sunt ireale şi, mai mult decât atât, le dăm apă la moară celor care şi aşa nu îl vedeau cu ochi buni. Arsenie Boca are o indiscutabilă valoare, omul acesta ştia aproape totul despre oameni, cei cu care am discutat mi-au spus că au văzut vindecându-se cancere cu ajutorul părintelui Arsenie Boca. Eu cred că în toate lucrurile, trebuie să păstrăm decenţa şi adevărul despre oricine şi orice.
„Să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi“
Credeţi că suntem într-un proces de evoluţie spirituală sau dimpotrivă, de involuţie, având în vedere proliferarea vulgarului şi a mediocrităţii?
Suntem la două niveluri cumplit de distante. Este un nivel de evoluţie spirituală superbă şi unul care din ce în ce cade mai mult, mai mult. Revoluţia ne-a adus nouă şi foarte multe lucruri bune, dar şi foarte multe lucruri de care ar trebui să fim foarte departe. Eu nu sunt de acord cu vulgarizarea culturii, cu vulgarizarea limbajului. Cuvintele noastre, sentimentele noastre şi acţiunile noastre au două finalităţi concrete şi distincte, una este pozitivă şi una este negativă. Cea negativă ne îmbolnăveşte pe noi, cei care le gândim, le spunem, îi îmbolnăveşte pe semenii noştri, îmbolnăveşte universul, creează o disfuncţionalitate în Univers prin capacitatea de propagare. Gândul este un câmp de energie modulată în semnale purtătoare de informaţii. Acest câmp se degajă ca orice câmp fizic şi atunci să nu ne mirăm că aici avem secetă şi dincolo inundaţii şi atâtea necazuri din punct de vedere natural, pentru că astea sunt gândurile noastre, o bună parte din ele. Orice gând negativ, care înseamnă ură, invidie, ostilitate, agresivitate, violenţă, inclusiv pronunţarea cuvintelor vulgare ne face rău şi nouă, şi Universului. Deci noi trebuie să fim extrem de atenţi, să ne controlăm gândirea şi emoţiile, pentru că altfel ne putem îmbolnăvi. În momentul în care noi percepem realitatea, participăm şi aducem din câmpul cuantic una din posibilităţile realităţii, noi ne creăm realitatea, cuvintele noastre devin substanţa noastră, ceea ce spun eu bine sau rău, asta devine substanţa mea, dacă este rău, negativ, ceea ce mi se întâmplă mie nu e bine. Ne trezim cu tot felul de eczme, de tumori şi ne întrebăm cum au venit. Uite aşa au venit, din ceea ce vorbim, din ceea ce gândim, din ceea ce simţim şi ceea ce facem.
DESPRE MEDICINA VIITORULUI
Medicina actuală este foarte bogată în tot felul de instrumente sofisticate, medicamente de toate felurile pentru orice simptom, dar vedem şi din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi. Care credeţi că este viitorul acestei industrii medicale?
Deocamdată nu e foarte roz situaţia, pentru că, la nivelul nostru de dezvoltare economică, nu suntem în stare să cumpărăm tot ce ar fi nevoie. Nu e roz pentru că deocamdată avem posibilităţi financiare limitate, care nu prea ne asigură o medicină aşa cum ar trebui să fie, dar având în vedere evoluţia tehnologică, într-un viitor apropiat, eu cred că lucrurile acestea vor avea un cu totul alt aspect. De plidă, se discută ideea unui model de medicament: câmpul substanţei respective să se imprime pe mijloace electronice şi acel câmp, proiectat asupra unui pacient cu o anumită boală, să poată funcţiona aşa cum funcţionează substanţa de bază în sine. Experienţele acestea s-au făcut între Paris şi Chicago. De exemplu, la Chicago se afla un animal de experienţă, un şobolan, şi de la Paris i s-a proiectat pe sistem electronic efectul unui tonic cardiac şi cordul respectiv a răspuns. Imaginaţi-vă ce ar însemna în viitor în loc să cumperi medicamente care costă imens de mult, să vii doar cu modelul unui medicament, să imprimi aspecte de câmp cu proprietăţile terapeutice şi chimice ale acestuia şi să-l proiectezi asupra unui bolnav, lucru care ar costa mult mai puţin. Asta ar putea fi una dintre formele de aplicare a medicinii. Dincolo de asta, observaţi nevoia în creştere de transplanturi de organe, încercările de a se obţine organe noi, în clipa de faţă, fie pe cale genetică, fie prin celule stem.
Detaliaţi, vă rog.
De exemplu, din 100 de celule, organismul îmi transformă în neuroni sau celule gliale (n.r. – cu rol de susţinere a neuronilor) 50, una la trei-patru luni, dar necazul este că nu putem să le dirijăm şi nu ştim cum face organismul de-şi produce ceea ce îi trebuie, aşa încât uneori celulele stem pot să ia cale oncogenă. Deci nu suntem încă în situaţia de a stăpâni bine toată metodologia de a obţine tot ceea ce dorim dintr-o celulă stem, dar sigur, acesta este un stadiu relativ de început. Sunt ferm convins că în viitor, omenirea, prin studii asidue, va ajunge să stăpânească şi tehnica celulelor stem. Deci viitorul în sensul acesta este destul de promiţător: putem să obţinem o medicaţie pe o cale mult mai ieftină, putem să obţinem organe chiar pe cale artificială, putem să obţinem diverse tipuri de tehnici noi medicale, putem să uzăm în viitor într-un mod convenabil de celulele stem, aşa încât iată că medicina, putem spune, are foarte multe perspective de a avea un viitor dorit.
Autor: Corina Macavei
Sursa: Adevarul.ro
Comentarii