– Mai putem avea nădejde de un viitor bun, aproape de Dumnezeu, al poporului nostru?
– Am nădejde, pentru că am încredere în incredibila capacitate şi putere a lui Dumnezeu de a clinti şi de a transforma şi pietrele acestea în fiii lui Avraam cf. Luca 3:8. Cred că Dumnezeu poate să facă asta, dar mă doare că nu va putea probabil să o facă decât prin lucruri care vor fi dureroase – și nu va putea, pentru că nu-I dăm noi nicio altă cale de a lucra cu noi, exact ca un copil care nu ascultă de vorbă bună şi tu n-ai vrea niciodată să-l cerţi, dar el, până nu ajungi să-i spui că nu-l mai laşi afară, nu face asta, ei, așa se pare că foarte mulţi dintre noi am ajuns să-L forţăm pe Dumnezeu la o manifestare mai aspră cu noi, fără de care omul nu se schimbă.
Mi-e teamă că va trebui să trecem prin războaie, prin foamete, prin ispite mari, prin care neamul acesta să se trezească cumva din letargia aceasta, din somnul acesta virtual al urmăririi numai pe internet, care naşte monştri. Şi deja se nasc mulţi monştri din această împreunare între mintea umană şi lumea virtuală, în care se joacă ca un peşte marele balaur, demonul, şi în care noi cădem pradă uşor. Se nasc aici nişte monştri înfricoşători ai păcatelor, ai unor patimi de care nu s-a mai auzit până acum, nici ca mărime, nici ca gravitate, nici ca putere. Şi cred că se mai poate face ceva, dar mi-e teamă că acest lucru se va putea face doar prin încercări mari, prin care va fi nevoit să treacă neamul acesta – şi noi, fiecare în parte.
– Să ne dea Dumnezeu înţelepciunea de-a ne trezi cât mai avem timp!
– Să ne dea Dumnezeu. Sper să mai avem şansa asta să ne întoarcem la Dumnezeu, aşa cum, în faţa jertfei Mântuitorului, o parte dintre evreii care până atunci nu L-au ascultat s-au cutremurat şi au crezut Lui şi s-au întors acasă bătându-şi pieptul.
Poate că mai sunt şi alte căi prin care se poate trezi un neam, poate mai sunt între noi oameni care, punându-şi viaţa pentru Dumnezeu, pentru Biserică, pentru Adevăr, îi vor trezi pe ceilalţi, îi vor ridica iar la înţelegere, la cunoaştere… Dar e atât de greu! Am avut asemenea oameni în închisorile comuniste, care au fost drojdia care a dospit toată frământătura neamului în 1989 şi care a ridicat iarăşi neamul românesc în cei patru-cinci ani de revigorare spirituală de după revoluţie, în care neamul acesta parcă şi-a mai revenit. Dar nu ştiu acum, din urma unor generaţii mai puţin eroice, mai puţin educate în spirit patriotic, mai puţin cunoscătoare a lui Dumnezeu, dacă vor mai fi oameni care să poată ridica neamul întreg.
Interviu cu Părintele Ciprian Negreanu publicat in Revista Familia Ortodoxa nr.156/ Ianuarie 2022, http://www.cuvantul-ortodox.ro/
Comentarii