„O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase” (cf. Pilde 14, 30).

Iată, deci, de unde vine sănătatea, și de unde vine boala; sănătatea vine din fuga de păcate, pe când boala vine din practicarea acestora. Oamenii nu se gândesc la aceasta și deși trăiesc în păcat, se roagă pentru sănătate. Este ca și cum îl rog pe cineva să-mi facă casa frumoasă, iar eu îi dau foc. Sigur că sunt lucruri care se contrazic, și ne rugăm ca oamenii să înțeleagă că atâta timp cât trăiesc în păcat își sapă singuri groapa, iar rugăciunile sunt zadarnice dacă noi cerem una, și facem alta.

În general, toate bolile au ca pricină păcatul, deosebirea fiind doar că pot fi păcate proprii, sau pot fi păcate colective, și mă gândesc aici la industrializarea lumii, care pe lângă presupusul confort, a adus poluare, radiații și desigur boli noi, unele dintre ele dintre cele mai greu de diagnosticat, dar și de vindecat. Omenirea care îl neagă pe Dumnezeu merge spre autodistrugere, însă aceasta autodistrugere este un proces, care lucrează din plin încă de pe acum.

Sănătatea este acolo unde se trăiește și se mănâncă așa cum a lăsat Dumnezeu: natural, (fără adaos de la om și, Doamne-ferește, îmbunătățiri, cum ar fi organismele modificate genetic), este acolo unde se trăiește în dragoste și armonie, așa cum ne-a poruncit Dumnezeu, este acolo unde se trăiește în curăție, înfrânare și cumpătare, într-un cuvânt, este acolo unde se trăiește după poruncile lui Dumnezeu.

Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012
***

Nu mâncarea, nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă, viața lui Hristos. Cunosc nevoitori care posteau mult și nu au avut nicio boală. Nimeni nu s-a îmbolnăvit din pricina postului. Mai mult se îmbolnăvesc cei ce se hrănesc cu cărnuri și ouă și lapte, decât cei cu un regim frugal. S-a observat asta. Chiar și știința medicală spune asta acum. Postitorii postesc și nu pățesc nimic, nu numai că nu pățesc, dar se și vindecă de boli.
Însă, ca să le faceți pe acestea, trebuie să aveți credință. Altfel vă ia amețeala. Postul ține și de credință. Nu vă face rău postul, atunci când vă digerați bine mâncarea. Nevoitorii transformă aerul în albumină și nu sunt afectați de post. Când aveți dragoste de cele dumnezeiești, puteți posti cu multă mulțumire și toate sunt ușoare; altfel par un munte. Cei ce și-au dăruit inima lui Hristos și spun rugăciunea cu iubire fierbinte au devenit stăpâni și au biruit lăcomia pântecelui și neînfrânarea.
Există astăzi mulți oameni care nu pot posti nici măcar o zi, iar acum trăiesc cu regim vegetarian nu din motive de credință, ci pur și simplu pentru că socotesc că le face bine la sănătate. Dar trebuie să crezi că nu vei păți nimic dacă nu mănânci carne. Bineînțeles, atunci când omul este bolnav, nu-i un păcat să mănânce și mâncăruri care nu sunt de post, spre întărirea organismului…

Părintele Porfirie, Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003