Astazi, cand Sfanta Biserica o pomeneste pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, sa vorbim despre intelepciune.
Ecaterina era inzestrata cu o intelepciune duhovniceasca adanca: ea i-a depasit pe cei cinci intelepti in cugetarea despre Dumnezeu. Exista o intelepciune lumeasca, la care referindu-se Sfintii Parinti spun: „Este mai bine sa fii nebun“. Intelepciunea lumeasca este de pilda atunci cand mergi la biserica pentru ca nu ai altceva de facut sau cand dai milostenie pentru ca n-ai unde pune banii etc.
Pe vremea Sfantului Antonie cel Mare, s-au adunat odata parintii cei mai duhovnicesti, cautand sa afle care dintre virtuti este cea mai mare: credinta, nadejdea, postul, smerenia sau altele? Si, dupa ce au dezbatut toata noaptea, Sfantul Antonie a luat cuvantul si a spus ca fiecare virtute din cele pomenite este importanta, dar ca cea mai mare, fara de care si celelalte isi pierd valoarea, este dreapta-socoteala sau discernamantul, adica intelepciunea.
Intelepciunea este necesara pentru a face fapte bune, bine primite inaintea lui Dumnezeu: dintre cele zece fecioare, la masa de nunta au intrat doar cele intelepte. Sfantul Pimen spune ca unul taie un copac o zi intreaga, iar altul (intelept) il taie dintr-o data. Cand Sfantul Filaret, mitropolitul Moscovei, a fost rugat de frati sa le trimita un monah ca egumen al manastirii, a raspuns ca nu poate, deoarece nu are nici unul intelept. Iata cat de importanta si de rara este aceasta virtute.
Parintii duhovnicesti spun insa ca intelepciunea poate fi dobandita. Ea se dobandeste ca si stiinta: incepand cu alfabetul si ajungand pana la intelegerile cele mai inalte. Pentra aceasta este necesar sa citesti mult, sa discuti cu cei intelepti. Intelepciunea stie sa vorbeasca si sa taca la timp. Infranarea este semn de intelepciune. Cel mai intelept dintre intelepti este cel lipsit de rautate. Intelepciunea este smerenie, intelepciunea este pacea cu aproapele. Daca esti intelept faci fapte de milosardie, dai milostenie cu blandete si cu dragoste. Intelepciunea este gandul la moarte, este alegerea prietenilor, este dialogul cu oamenii de la care poti dobandi folos duhovnicesc, este citirea sfintelor carti cu rugaciune si smerenie. Intelepciunea este a primi bolile si necazurile cu smerenie.
Este important sa faci totul cu chibzuinta. Mai demult oamenii necarturari se mantuiau cu sfaturile parintilor cu experienta duhovniceasca. Acum, cand astfel de parinti aproape ca nu mai exista, cautati indrumare in scrierile sfinte. Sfatuirea cu doi-trei oameni chibzuiti te va ajuta sa iei hotararea corecta.
Cel rau nu primeste intelepciune. Celor blanzi li se da har. Cunoasterea lipsita de intelepciune si smerenie ii este omului spre pierzare. Multi invatati cunosc in amanunt structura lumii si a universului, dar despre sufletul lor nu stiu nimic. Si din aceasta cauza pier.
Toata viata straduieste-te sa aduni intelepciune. Sa ai un indrumator duhovnicesc experimentat, intelept, si acela te va invata cum sa atingi mantuirea si sa dobandesti fericirea vesnica.
din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011
Comentarii