Vorbește-i Domnului copilărește, așa cum un copil își strigă mama

06 apr Articole duhovnicesti

“Când vine creștinul pentru prima dată în Biserică, începe să facă promisiuni: “Voi scăpa de păcatele din mine!”

Îi iese o lună, două, dar ghiciți ce se întâmplă în a treia lună...!

Va cădea mai tare în păcat.

De abia atunci însă își vine omul în fire, de abia atunci începe omul să înțeleagă, cu adevărat, viața duhovnicească. De abia atunci va începe să-și nege propriile puteri de a se îndrepta.

Va vedea că, oricât de deștept, oricât de puternic s-ar crede, oricât de stăpân pe sine ar fi, doar prin propriile sale puteri nu va putea reuși.

Și astfel, într-o smerenie profundă, se va așeza în genunchi și va începe să ceară mila lui Dumnezeu: “Iisuse, miluiește-mă!”.

Făcând acest exercițiu al realismului, va trebui ca, atunci când intrăm în Biserică, să începem să facem o ecologizare de gânduri, de idei, de stări psihologice.

Va trebui să renunțăm la propriile idei despre Dumnezeu și să încercăm să-L cunoaștem precum este, mergând pe pașii celor care L-au descoperit, urmând tradiția, calea Bisericii.

Ce-o fi Filocalia, care or fi fost viețile Sfinților? Citiți-le! Citiți Evanghelia, nu o pupați doar.

Lăsați deoparte impresiile proprii despre descoperirea lui Dumnezeu, despre ce este Biserica, lăsați deoparte stările psihologice, emoționale și încercați să intrați în “fluviul” (descoperit deja de alți oameni, deveniți sfinți) care ne duce spre Împărăția lui Dumnezeu.

Cum începe, deci, viața noastră în Dumnezeu? “Învățătorule, ce să fac să moștenesc viața cea veșnică?”

“Vinde tot și vino după Mine!”

Adică, renunță la tine, la egoul tău, la ideile tale, caută un duhovnic și predă-te Bisericii așa cum ești.

Domnul nu are nevoie de cuvinte multe, de lacrimi de crocodil, de “piele-de-găină”, de scuze, de forțări inutile ale minții noastre, de filosofii adânci.

Vorbește-i Domnului copilărește, așa cum un copil își strigă mama. Mai degrabă este auzit când o strigă zicând doar: “Mama!”, decât dacă ar chema-o recitând din Arghezi...

Nu-i trebuie altă îndrăzneală omului , e suficient curajul de a păși asumat în Biserică, de a-și asuma experiența Bisericii de peste două mii de ani, acolo unde, cu multă răbdare, va descoperi minunate comori sufletești.

Fraților, și cu doctorat, și fără doctorat, un singur Cuvânt ne scoate din întunecimile lăuntrice: “Iisuse, miluiește-mă!”...

Pr. Visarion Alexa