Oare nu sîntem noi generația hrănită cu zeci de mii de filme și seriale în care un jurnalist sau jurnalistă, poate chiar o pereche de jurnaliști, investighează cazuri de încălcare a drepturilor și apoi schimbă mersul unei societăți?

Cînd și cum au dispărut toate aceste mituri ale libertății de expresie și acțiune pentru a fi înlocuite cu autoritatea infailibilă a "specialiștilor"?

Pînă mai ieri orașele erau împînzite cu panouri prin care ni se spunea că sîntem stăpîni pe corpurile noastre. "Corpul meu îmi aparține!" - strigă femeile cînd fac avort. Am voie să-mi tai nasul, urechile, buzele și sprîncenele; am voie să-mi tai burta, fesele și sînii, chiar și organele genitale pot să le tai și să le schimb cu altceva; am voie toate acestea, chiar și să cer o cană cu otravă pe care să o primesc din mîna unui doctor "specialist" în moarte "ușoară", dar nu am voie să refuz o singură injecție de care nu am nevoie.

Mîine o să mă operați pe inima sănătoasă numai pentru că în lume există cardiaci, o să-mi puneți picioarele în ghips doar pentru că există multe cazuri de fracturi în lume, o să mă protejați așa de orice mi s-ar putea întîmpla într-un viitor probabil, ca să fie sigur că nu-mi mai rup picioarele.

Medicamentele sînt pentru bolnavi. Lumina este pentru ochi. Mintea este pentru a gîndi cu ea.

Pr. Savatie Baștovoi