Mi se frânge inima când le zic fraților mai mici, cărora le simt viața plesnind în piept: - Vino, om bun, măcar zece minute la liturghie. Nu zece, cinci! Uite, treci măcar pragul bisericii, și du-te înapoi. Zici „Bună ziua, Doamne”, și pleci. Știi, are Sfântul Maxim Mărturisitorul o cărticică de numai 30 de pagini, Mystagogia, unde zice că îngerii te scriu în cartea vieții când intri în biserică. Și-mi răspund: - Iartă-mă, părinte. Sunt prea tânăr. Vreau să-mi trăiesc tinerețea, și apoi vine și vremea când trag la depou (i.e. biserică).

În zori, am spovedit o bătrână de 75 de ani. Sacoșă de medicamente, nedeplasabilă. Patul îi este tovarășul, iar durerea soră. Îmi zice plângând necontrolat: - Ce dor îmi este, părinte, de biserică! Să-mi îndulcesc privirea de veșmintele matale, de icoanele frumoase, să ascult cântările. Nu mai pot. Aș vrea să fiu acolo, dar e prea târziu acum.

Stau pe marginea patului ei, și mi se înmoaie ochii. Nu mă pot gândi în clipele acestea decât la cuvintele lui Solomon:

„Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."

Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;

Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;

Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;

Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;

Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,

Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.

(Ecclesiastul, cap. 12)

Pr. Ioan Badilita