Diavolul poate să facă o furtună şi dintr-o lingură de apă, iar dintr-o scânteie el poate declanşa un incendiu mistuitor.
Lângă o barieră coborâtă pe calea ferată s-a oprit să aştepte, până va trece trenul, un motociclist. Din urma lui a venit o căruţă, iar apoi un automobil. Tot lângă barieră, pe marginea dumului, un om îşi păştea capra. Calul de la căruţă întindea capul din când în când şi adulmeca cascheta verde a motociclistului, fapt ce trezea hazul celor, care se aflau în maşina din urma căruţei.
Când calul a întins capul încă o dată spre urechea motociclistului, şoferul din automobil a scos capul afară pe fereastră şi a strigat: „Trage-i, măi una la bot!” Motociclistul a făcut cu mâna un gest spre cal, iar acela speriindu-se, s-a izbit înapoi, pălind cu oiştea în automobil şi spargându-i un bec. Ce tămbălău s-a ridicat!
Şoferul ţipa la căruţas, căruţaşul la motociclist, iar motociclistul la şofer.
Omul cu capra a legat capra de barieră şi s-a dus să-i despartă, dar între timp trenul trecuse şi omul de serviciu a început să ridice bariera, neobservând că de ea este legată capra. Când a observat acest lucru, a început să-l înjure pe stăpânul caprei şi acum se sfădeau cu toţii, spre satisfacţia celui viclean.
Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.175-177
Comentarii